Festivitate de decernare a premiilor

După atâtea premii frumoase primite, a venit şi rândul meu să vă acord un premiu şi să vă spun că mă bucur să vă cunosc şi sper să ne vizităm încă mulţi ani de acum înainte.

Dragii mei axi, belle, cei 7 pitici, foxy lady, cinema victoria, cristi c, grişka, jazz, leo,  lucky,  missouri, motăniţ, motanul arc, alex, ora 25, pisica vagaboandă,  pisu, sakura, serafina,  sabina şi gyuri, vero, de la mine pentru voi, cu toată dragostea.

P.S. Am un prieten nou căruia vreau să-i acord premiul. Îl cheamă thomas.

Leapşa

Nu puteam să o las pe Mirela cu leapşa în aer. Dar cum eu nu citesc, am rugat-o pe mama să răspundă provocării.

1.Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?

De cele mai multe ori mă încăpăţânez să ţin minte la ce pagină am rămas. Tot de cele mai multe ori nu reuşesc. În rest, folosesc semne de carte. Am unele frumoase cu pisicile de la ţară, făcute de Alex. 🙂

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi, dacă da, care a fost aceasta?

Nu, din păcate. 😦

3. Citiţi în baie?

Săptămâna aceasta am la dispoziţie: Daniil Harms, Thomas Bernhard etc. Sunt vreo 5 cărţi la o aruncătură de braţ.

4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi, dacă da, care ar fi fost aceasta?

Niciodată. Quel horreur!

5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?

În general, e bine. Eu una mă declar mulţumită.

6. Care este cartea preferată?

Cartea preferată sunt: Parfumul (Süskind), Umbra vântului (Zafon), Vineri sau limburile Pacificului (Tournier), Portretul lui Dorian Gray (Wilde), Călătorie la capătul nopţii (Celine), Eseu despre orbire (Saramago), Toamna patriarhului (Marquez), Aventurile lui Habarnam (Nosov), Recreaţia mare (Sântimbreanu) şi tot aşa.

7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?

În copilărie am citit de vreo 15 ori o carte cu o fetiţă sovietică căreia îi plăceau eclerurile. “Caietul cu scoarţe roşii” se numea. Acum recitesc mai rar, de obicei poveşti de adormit copiii.

8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?

Cred că aş fi penibilă ca orice fan pe care l-ar întâlni ei întâmplător pe stradă. În plus, evit să aflu detalii despre caracterul sau viaţa personală a autorilor preferaţi. S-ar putea să fiu dezamăgită şi asta ar fi grav pentru că nu pot face distincţia între scriitor şi om.

9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?

Îmi face mare plăcere să discut cu prietenii mei, unii dintre ei – cei care citesc.

10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?

Recomandarile prietenilor.

11. Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?

Nici o lectură nu e obligatorie, nu trebuie să citim. Din fericire.

12. Care este locul preferat pentru lectură?

Partea mea de pat.

13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?

Nu mă deranjează muzica în timp ce citesc.

14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?

Da, însă mi se pare mai obositor.

15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?

De obicei împrumutate.

16. O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?

De obicei e lumea în care nu trăiesc eu. Nu că aş vrea neapărat.

O dau şi eu mai departe altor oameni: mama lui Chiţi, vero, ora 25, cristi c, cinema victoria, mama motanului arc.

2010

Am intrat în anul nou arţăgos. Iarba nu-mi mai place, gura nu-mi mai tace (mai ales noaptea), spre disperarea părinţilor mei care pronunţă din ce în ce mai des vânzare şi ţigani. Wtf? :-S

Nu mă lezaţi.

La mulţi ani!

La mulţi ani pisiceşti, animale păroase ce sunteţi :D!

Papa bun

Au apărut sărăţelele în casă. Acum simt şi eu că e o perioadă deosebită. Păziţi-le bine că dacă nu le mănânc!

Veniţi de luaţi!

Am întâlnit nişte pisici adorabile cu urechi de serval care îşi caută stăpân. Aruncaţi o privire aici. Poate vă îndragostiţi.

Mă duc la mama!

Astăzi domnul citeşte. O să mă abţin şi o s-o deranjez doar pe mama.

Poveste de Paris, cum am promis

Mulţi cerşetori din Paris se ajută de prezenţa animalelor pentru a câştiga simpatia oamenilor. Lângă Turnul Eiffel era un nene cu un căţel şi o pisicuţă care dormeau împreună pe o patură. Mama nu s-a putut răbda, i-a mângâiat  şi i-a dat ceva bani omului. E singurul pe care l-a văzut cu pisică. Restul aveau doar căţei.

Prima data mi-am spus: „Abuz! Chinuie săracele animale ca să aibă ei bani de vin!” Mama zicea însă că toate animăluţele pe care le-a văzut erau foarte bine îngrijite. Aveau hamuri frumoase, castroane şi mâncare adecvată (de câini sau de pisici, după caz), blăniţa le era strălucitoare şi păreau fericite. Ea a fost impresionată.

Salutări patrupedelor din Paris!

Mă iubesc copiii

Zilele trecute am primit vizita Alexandrei. 3 ani, atât are ea. M-a urmărit prin toată casa, m-a mângâiat, m-a învelit cu serveţele de hârtie ca să pot dormi mai bine, mi-a făcut poze cu telefonul părinţilor. Şi în tot acest timp mi-a spus mohanul, adică motanul. 🙂 Am tors de plăcere.

Nu v-am uitat

Mă scuzaţi că nu v-am povestit încă impresiile cu care au venit ai mei de la Paris. Am una draguţă cu cerşetorii, dar va trebui să mai aşteptaţi puţin pentru că mama nu se simte bine zilele astea şi stau mai mult în poala ei. Dacă vreţi să aflaţi câte ceva, vizitaţi-l pe tata. 🙂

Ils sont revenues!

Dragii mei,

Părinţii mei s-au întors aseară acasă. Sunt tare fericit! Sunt veseli, rrradioşi şi iubitori cu mine.

Din păcate azi n-am prea stat mult împreună pentru că mama a mers la serviciu şi tata a stat toată ziua la calculator: e vineri, e concurs. Încă nu mi-au arătat ce mi-au adus. Eu tot mai sper, ca băieţelul optimist din banc. 🙂

Când o să aflu poveşti de la Paris o să vi le spun şi vouă.

Leapşă

Am primit o leapşă de la Sakura. 2 întrebări drăguţe despre mâncare.

1. Care e madlena mea? Cel mai poftă mi-e de sărăţelele pe care le face de Crăciun (şi nu numai, din fericire) mama lui Alex.

2. Care este bau-baul din farfurie? Deşi mi s-a oferit de câteva ori, am refuzat de fiecare dată mâncarea de vânat de la whiskas.

Cam astea ar fi.

La mulţi ani, dragă mamă!

Moi, dans le soleil d’automne

Comme je suis beau!

cea mai bună mâncare din lume

Copii, nu merge cu gourmet şi cu nici un alt fel de mâncare umedă. Nu-mi place. Noroc că am revenit la meniul de când eram micuţ: supe cu limbă de porc, inimă sau pipote de pui, cu morcovi şi alte legume. Deosebit de bune! Aţi putea încerca şi voi. E drept că mamele au mai mult de muncă.

N-am cuvinte

Aflu că iar mă lasă singur acasă. Oameni!

Suntem ce visăm

Voi ce-aţi visat azi noapte?

Hai la joc!

Sakura m-a chemat să mă joc cu el acum câteva zile. M-am foit eu zilele astea, am mai dormit, dar până la urmă m-am mobilizat şi am coborât  în arhivă după două poze potrivite. Nu apar eu în nici una dintre ele.

Personajele sunt adorabile anonime de pe lângă blocuri.

Amândouă pozele îmi sunt dragi, dar prima mi se pare şi amuzantă. Enjoy!

Am auzit ieri o poezioară care m-a amuzat foarte tare. V-o spun şi vouă, să vă ţină de urât în weekend. Asta dacă nu vă acaparează cu totul binecunoscutul concurs al lui alex. Iaca:

Pe un fund de apă, patru ochi sclipeşte.

Ce să fie, oare?

Este patru peşte.

La Mulţi Ani!

Asta îţi doresc eu ţie: flori frumoase, relaxare, multă fericire. La Mulţi Ani, Ora 25!

Mi-am adus brusc aminte două întâmplări, una cu un liliac, alta cu un pui de vrabie. Azi v-o spun pe aia cu liliacul.

Eu sunt mare vânător, ucid tot ce prind: păsăret, şoareci, muşte, fluturi de noapte, lăcuste etc.  Acum vreo câtiva ani,  într-o seară călduroasă de vară, stăteam pe balcon, la aer. Prin dreptul balconului treceau în zbor nişte păsărele, cel puţin aşa am crezut eu. Mă hotărăsc să trec la atac. La momentul potrivit îmi scot gheruţa şi agăţ o păsărică din asta. Pun repede gura pe ea, dar, surpriză, gustul e străin, ţipătul creaturii asemenea, are aripi ciudate, brrrr. Mă speriu, mai că-i dau drumul, dar intru totuşi cu prada în casă şi-i dau drumul pe parchet. E vie.  O cercetez, o miros, îi dau târcoale. E clar, nu e pasăre. Dar atunci ce-i? M-am aşezat şi am aşteptat.

Răspunsul l-am aflat peste câteva ore când au venit părinţii acasă şi mama a ţipat: Un liliac! După multe discuţii de genul „Ia-l tu! Ba nu, ia-l tu!” tata l-a luat şi i-a dat drumul în noapte. N-am protestat.  Nu sunt din cei care cred că tot ce zboară se manâncă.

Pentru toate pisicuţele din lume! Fără număr, fără număr!

Am  primit premiu de la Pisu! Uraaaaaaaaa! Mulţumesc frumos, a fost o surpriză foarte plăcută. Trebuie să mă revanşez cumva.

M-aţi ajutat cu Purina. Mulţumesc frumos. Îmi place la nebunie şi mănânc ca spartul. Aşa că vă mai cer ajutorul o dată: ce mă fac iubiţii mei confraţi cu constipaţia? Înţeleg că ar putea să vă fie greu să-mi daţi sfaturi pentru că asta ar însemna să recunoaşteţi că şi voi…. Da’ eu aşa nu mai pot. Fie-vă milă!

Am văzut la pisu cum se freca de un prosop de bucătărie şi mi-am adus aminte că aşa mă frec şi eu de măsline atunci când primesc. Mirosul lor ma înnebuneşte. Rup măslina în bucăţi mai mici şi mă tăvălesc prin ele.

Aşa, de curiozitate: Voi ce primiţi de mâncare? Poate mai schimb şi eu meniul: plicuri cu mâncare umedă Whiskas şi mâncare uscată Whiskas la discreţie. O fi bine, o fi rău?

Când eram mic, îmi sugeam blăniţa de pe piept ca şi cum ar fi fost o ţâţă. Cu mânuţele frământam şi torceam de mama focului, apoi adormeam fericit. Care-a mai făcut din astea să ridice lăbuţa!

Corneliu locuieşte în spatele blocului şi mama ii dă de mâncare în fiecare zi, lui şi celorlalte 6 rude apropiate. E un favor pe care mi-l face ştiind slăbiciunea mea pentru roşcaţi, fie ei pisoi sau oameni.

Dragi mei, vă spun, e o senzaţie minunată să faci pipi în punga cu cartofi din cămară. Voi aţi încercat?

Aflu cu stupoare de la alex că mai există un motan, Grişka, care preferă să doarmă în cutii de carton şi pungi de plastic. Trăim amândoi ca nişte boschetari în propria casă. Eram convins că doar eu fac chestia asta.