Alex the dog

Am primit tocmai de la Iaşi o poza foarte frumoasa care ilustrează strânsa prietenie căţelo-felină. M-am gândit că v-ar face şi vouă plăcere să o vedeţi.

Mi se pare foarte comic cum seamănă ei.

Un nou copil la grădiniţă

Avem un nou copil la grădiniţă. Îl cheamă Fănica – îl puteţi vedea în poza minunata de mai jos. Uitaţi-vă cât e de frumuşel! Am înţeles că muşcă. E de-al meu!

1 Mai (the aftermath)

Ziua de 1 mai a trecut cu bine, fără accidentări, fără fapte reprobabile. Mulţi dintre colegii de grădiniţă au dormit, fiecare pe câte o pernă special pregătită. Jazz a câştigat concursul de prins muşte, cu şapte dintr-o lovitură, iar gândacul pe care l-a adus de acasă pe post de jucărie, pe care l-am botezat Schwarzenner, s-a comportat admirabil: s-a ascuns, ca să-l putem căuta, a fugit, ca să-l putem urmări, iar la final s-a lăsat crănţănit. Missouri s-a zbânţuit toată ziua, a mâncat vreo două vrăbii şi bănuiesc că a înghiţit şi peştişorul de aur care n-a mai ieşit la inventar la sfârşitul zilei.

O zi liniştită la grădiniţa de pisici mici.

1 Mai (continuare)

Mi-am pierdut diacriticele prin urmare trebuie sa ma descurc si asa.

Dupa ce am citit propunerile voastre pentru 1 Mai am decis ca la gradinita noastra va fi o zi in care fiecare va face tot ce-si doreste. Vom miorlai cand si cat vrem, vom manca numai bunatati, cum ar fi vrabiute gata jumulite, soricei albi de sarbatoare, resturi din gunoi etc, ne vom sui in toate locurile interzise si periculoase, vom dormi pe perna si multe multe alte chestii interesante. Oamenii vor sari sa ne indeplineasca orice dorinta va licari in privirile noastre. Pentru intarirea spiritului de echipa propun un joc lejer, fara prea mare miza, si anume vanatoarea de muste. Sa vedem ce iese. Doamne ajuta!

Jurnal de grădiniţă III

Încă un băiat pentru grupa mare: prietenul nostru Lucky Motanul. M-am gândit mai mult dacă să-l primesc sau nu când l-am văzut cu sticla lângă el.  M-a asigurat însă că e cuminte şi că de fapt îi place doar dopul de la sticlă. 🙂

La Mulţi Ani!

Azi e ziua dragului meu tată. Îl iubesc foarte mult şi îi doresc să trăiască mulţi ani fericiţi lângă cei dragi – me included. 🙂

La mulţi aaaaaaaani!

Jurnal de grădiniţă II

Mă gândeam să scot vineri copiii la vânătoare de păsări. Nu vă speriaţi, cei mici vor fi  deocamdată doar spectatori. Vor avea privilegiul de a învăţa de la un adevărat maestru, adică de la mine. 🙂

Jurnal de grădiniţă

După două săptămâni, copilaşii s-au acomodat, n-au mai plâns dimineaţa, n-au mai răsturnat văsuţele cu mâncare, nu s-au mai scuipat. Sunt cuminţi, se înţeleg bine. E adevărat că cei mari le cam dau cu tifla micuţilor, dar era de aşteptat. De aşteptat era şi ca roşcaţii să se organizeze într-un grup exclusivist. N-am de gând să tolerez asta şi, ca un educator sever ce sunt, o să-i despart şi o să-i aşez printre cei mari, să se liniştească.

Îmi cer scuze că, din cauza timpului scurt şi a problemelor de acomodare, nu am reuşit să organizăm o serbare de 8 martie. Promitem să ne organizăm mai bine la anul.

Grădiniţa de pisici.Mici

Săptămâna trecută vă invitam să-mi trimiteţi poze cu voi de când eraţi mici. Am primit poze foarte frumoase pe baza cărora am organizat concursul de admitere în grădiniţa noastră. Datorită diferenţei de vârstă, am organizat 2 grupe: grupa mare şi grupa mică.

Avem trei copii în grupa mare:

Pisu – care se pare că nu vrea să împartă mâncarea cu ceilalţi copii 🙂

Greuceanu, un copil cuminte şi modest, după cum îl descrie mama lui, Ora 25

şi Jazz, melomanul

În grupa mică sunt mai mulţi copii, mititei şi drăgălaşi.

În ordinea înscrierii, îi avem pe:

Grişka, care se prezintă în două ipostaze grăitoare, lămuritoare în privinţa activităţii lui preferate. 

Leo, un roşcăţel curios

Rozi mică şi Mişu mic

Chiţirel la ora mesei

Cichi-cichi sau Cichi-chan, al treilea roşcăţel din grădiniţa noastră (ieeeeeee)

şi Tudor, sfiosul birmanez

Vă mulţumesc că v-aţi înscris. 🙂 Sper să vă placă şi să vă împrieteniţi cu toţii.

Încă mai facem înscrieri, aşa că puteţi trimite în continuare poze la: jurnalulmotanului@yahoo.com.

S-a mai înscris o fetiţă în grupa mică. V-o prezint pe Jazz:

Începând de azi, avem încă un copilaş în grupa mică. Îl cheamă Leo şi e roşcăţel. Mai este un Leo în grupa asta şi e tot roşcat, aşa că va trebui să mă gândesc la o modalitate de a-i diferenţia. 🙂

Invitaţie

M-am gândit zilele astea că mi-ar plăcea să ştiu mai multe despre voi, prietenii mei păroşi. Cum? Prin intermediul pozelor. Aşa că: axi, 7 pitici, chiţi, jazz băieţelul, grişka, jazz fetiţa, leo, lucky, missouri, motăniţ, arc, motanul orei, pisu, sakura, serafina, thomas,  tudor, vă rog scotociţi prin albume şi trimiteţi-mi câte o poză cu voi de când eraţi mici. 🙂

Tare sunt curioasă să vă văd pe toţi copilaşi. Dacă nu aveţi (eu, din păcate, nu am), trimiteţi orice poză vreţi, numai să fie cu voi.

Toate pozele vor fi publicate într-un articol, miercurea viitoare, aici la mine, sub titlul „Grădiniţa de pisici. Mici”.

Viaţa la ţară

Bunicii mei locuiesc la ţară de câţiva ani. Viaţa fără mine li s-a părut tristă aşa că s-au gândit să salveze un pisoi negru şi pricăjit care mieuna disperat în spatele casei. Azi e mare şi frumos, îl cheamă Pluş pentru că e extrem de moale şi fin şi e foarte ataşat de bunica. Se ţine tot timpul după ea, vorbeşte cu ea, doarme cu ea etc.

După Pluş a mai apărut o fetiţă amărâtă pe care n-au putut-o lăsa în stradă – Pătuţă. S-a înţeles bine de la început cu Pluş, au început să doarmă împreună, să se pupe. Pătuţă a crescut mare şi a făcut 4 copilaşi cu un vagabond din sat, Bebiţă, mare, blând, sperios. Pentru doi dintre ei n-au reuşit să găsească familii iubitoare, aşa că au rămas: Graţiela şi Leuţ. Graţiela e foarte frumoasă şi delicată, nepoata preferată a lui Pluş, cu care are o relaţie specială. Leuţ e mare şi puternic, foarte iubitor cu oamenii şi bătăuş cu motanii.

Pătuţă (stânga) şi Graţiela (dreapta).

Leuţ

O vecină sufletistă a salvat şi ea două pisici. Dar pentru că nu locuieşte tot timpul acolo, cele două fetiţe au ajuns tot la ai mei. Şi au primit nume: Bibi şi Lizuca. Cele două au devenit discipolele Graţielei, de la care au învăţat să vâneze şoareci, păsări şi fluturi de noapte. Cu ele n-am, din păcate, poze.

De la o vreme a început să dea târcoale blidului cu mâncare un motan scurt şi îndesat, foarte simpatic. Bunicii s-au interesat şi au aflat că nu are stăpân, dar că-l cheamă Pripei (as in Prepay). Comic, nu? Pripei a devenit un vizitator constant. Iarna, când e frig, e lăsat să doarmă în casa.

Aşa că, la un moment dat, de picioarele bunicilor mei se frecau 8 pisici. 🙂

Între timp două dintre ele – Pătuţă şi Lizuca – au murit, săracele. Au fost plânse şi înmormântate în grădină. Au mai rămas şase.

Festivitate de decernare a premiilor

După atâtea premii frumoase primite, a venit şi rândul meu să vă acord un premiu şi să vă spun că mă bucur să vă cunosc şi sper să ne vizităm încă mulţi ani de acum înainte.

Dragii mei axi, belle, cei 7 pitici, foxy lady, cinema victoria, cristi c, grişka, jazz, leo,  lucky,  missouri, motăniţ, motanul arc, alex, ora 25, pisica vagaboandă,  pisu, sakura, serafina,  sabina şi gyuri, vero, de la mine pentru voi, cu toată dragostea.

P.S. Am un prieten nou căruia vreau să-i acord premiul. Îl cheamă thomas.

Hai la joc!

Sakura m-a chemat să mă joc cu el acum câteva zile. M-am foit eu zilele astea, am mai dormit, dar până la urmă m-am mobilizat şi am coborât  în arhivă după două poze potrivite. Nu apar eu în nici una dintre ele.

Personajele sunt adorabile anonime de pe lângă blocuri.

Amândouă pozele îmi sunt dragi, dar prima mi se pare şi amuzantă. Enjoy!

Pentru toate pisicuţele din lume! Fără număr, fără număr!

Am  primit premiu de la Pisu! Uraaaaaaaaa! Mulţumesc frumos, a fost o surpriză foarte plăcută. Trebuie să mă revanşez cumva.

Corneliu locuieşte în spatele blocului şi mama ii dă de mâncare în fiecare zi, lui şi celorlalte 6 rude apropiate. E un favor pe care mi-l face ştiind slăbiciunea mea pentru roşcaţi, fie ei pisoi sau oameni.