Boierie

Sunt foarte fericit. Am fost vizitat de Mihaela, prietena noastra simpatică din Italia, care m-a copleşit cu daruri, care mai de care mai gustoase. Mâncărici de toate felurile, şoricel de jucărie (mi-am dat seama, ce credeaţi!) pe care îl întorci cu cheiţa, odorizant, pastă împotriva bolurilor de păr, o grămadă, vă spun. Mi-a spus şi că sunt frumos şi m-a pupat. 🙂

Anunțuri

Fetiţă drăguţă

O scumpete de fetiţă a fost salvată de pe stradă de un prieten drag. I-a cumpărat văsuţe, jucării şi după ce s-a mai liniştit puţin s-a gândit ca fata are nevoie de educaţie aleasă şi companie simpatică. Aşa că de azi Ciup este noua noastră colegă de grădiniţă.

Tananaaa

Primul semn clar de bătrăneţe. Am pierdut un canin. 😦 Cam naşpa. De-acum, posmagi muieţi.

Şi afară plouă, plouă – cu accentul Marinei Voica

Mă plângeam de căldură şi acum mă plictiseşte atâta ploaie. Mi-am adus însă aminte cum era când ieşeam afară. De câte ori ploua, mă deplasam doar pe lângă clădiri, pe sub balcoane, ca nu cumva să mă atingă vreun strop. Bălţile le evitam cu măiestrie şi, în general, încercam să merg doar pe alei asfaltate. Noroiul de pe lăbuţe e o scârboşenie. Cred că eram comic în deplasarea mea. Mi-a venit în minte imaginea lui Jack Nicholson în rolul din „As good as it gets”. Poate sunt şi eu obsesiv-compulsiv. 🙂

Un nou copil la grădiniţă

Avem un nou copil la grădiniţă. Îl cheamă Fănica – îl puteţi vedea în poza minunata de mai jos. Uitaţi-vă cât e de frumuşel! Am înţeles că muşcă. E de-al meu!

Sunt aici

M-a trezit Corina din amorţeala de vară. 🙂

Sunt tot aici, vă urmăresc cu drag, dar mi-e tare lene să scriu. La noi acasă e foarte cald şi mă mut letargic dintr-o parte într-alta. A, miaun noaptea, spre disperarea bipezilor. Şi cer de mâncare la ore ciudate. Nici eu nu ştiu de ce.

1 Mai (the aftermath)

Ziua de 1 mai a trecut cu bine, fără accidentări, fără fapte reprobabile. Mulţi dintre colegii de grădiniţă au dormit, fiecare pe câte o pernă special pregătită. Jazz a câştigat concursul de prins muşte, cu şapte dintr-o lovitură, iar gândacul pe care l-a adus de acasă pe post de jucărie, pe care l-am botezat Schwarzenner, s-a comportat admirabil: s-a ascuns, ca să-l putem căuta, a fugit, ca să-l putem urmări, iar la final s-a lăsat crănţănit. Missouri s-a zbânţuit toată ziua, a mâncat vreo două vrăbii şi bănuiesc că a înghiţit şi peştişorul de aur care n-a mai ieşit la inventar la sfârşitul zilei.

O zi liniştită la grădiniţa de pisici mici.

Previous Older Entries Next Newer Entries